| 1.
|
DIRIGU'I, diriguiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A conduce, a dirija. - Din lat. dirigere (după cârmui). Sursă
: DEX'98
( 60307)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
DIRIGU'I vb. 1. v. conduce. 2. v. domni.Sursă
: Sinonime
( 181905)
- siveco |
| |
| 3.
|
DIRIGU'I vb. v. conduce, dirija.Sursă
: Sinonime
( 181906)
- siveco |
| |
| 4.
|
dirigu'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. dirigui'esc, imperf. 3 sg. dirigui'a; conj. prez. 3 sg. si pl. dirigui'ască
Sursă
: DOR
(241016)
- siveco |
| |
| 5.
|
A DIRIGU//'I ~iesc tranz. înv. (instituţii, organizaţii, colectivităţi, activităţi) A îndruma în calitate de diriguitor; a conduce; a dirija. [Sil. -gu-i] /<lat. dirigere
Sursă
: NODEX
(332315)
- siveco |
| |
|
|